Gala Premiilor de jazz 2013 pe 2012 (ediţia a X-a plus 1)
PREMIILE MUZZA-nominalizări

1 - Muzicianul anului: Sorin Romanescu, Alex Man, Luiza Zan, Mircea Tiberian
2 - Formaţia anului: P. Andrei Trio, G.Natsis Quartet, Mario & The Teachers, The Groovies-Iasi, Peter Sarosi Quartet.
3 - Premiul pentru debut: Oana Mureşan-Cluj, Grupul Cobziality.
4 - Revelaţia anului: Grupul Youvenis, Irina Popa & The Sinners, Mandinga-(Grup instrumental), M.Bunea Trio, Grupul Jazzapella.
5 - Confirmarea anului: Elena Mîndru, Sorina Enea, Sebastian Burneci, Edie Newman, Sânziana Nicolae, Vlad Simon Band.
6 - CD-ul anului: UNDECRCOVER (S.Romanescu&A.Man), TRIBUTE TO MR. JAZZ-(compilaţie), LIKE WATER (L.Zan-P.Negrescu) şi DEDICATED WALTZ (P.Andrei Trio).
7 - Casa de discuri a anului: A&A Records şi Soft Records.
8 - Premiul pentru publicistică: Alex Vasiliu-R.OSCHANITZKY, T.Pârvulescu-GARÂNA JAZZ, J.Bota-BLUESUL ŞI JAZZUL ÎN BANAT, Mugurel Scutăreanu-pentru cronici şi reportaje la Radio Cluj-Napoca şi M.Tiberian-INSIDE OUT
9 - Cel mai valoros muzician român din diaspora: N. Simion, M. Petrescu, Florin Niculescu.
10 - Managerul anului –M.Giura, C.H.J.Schmidt, L.Sabados, L.Briciu, M. Streit, J. Bota.
11 - Premiul de excelenţă-Adrian Enescu.
12 - Premiul pentru blues-TRENUL DE NOAPTE, BEGA BLUES BAND, NIGHTLOSERS.

Juriul, alcătuit din Radu Canarache, Anca Romeci, Olivia Sima, Liviu Zamora-membri şi Alexandru Şipa-preşedinte, a desemnat lista cu aceste nominalizari, joi 10 ianuarie 2013.

Gala va avea loc duminică 7 aprilie 2013 ora 18.30 la Hard Rock Cafe
şi va fi dedicată memoriei lui Jancsy Korossy.

Producător Fundaţia MUZZA cu sprijinul
Ministerului Culturii şi Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România
P.S.-Această ediţie este “a X-a plus 1” deoarece, ardelean fiind, am uitat şirul/numărul lor, că de fapt anul trecut ar fi trebuit să fie a X-a nu a IX-a..., iar anul viitor, firesc, va fi ediţia a XII-a.

Alex Şipa

Comunicat de presă
despre concertul de jazz din China
Secţia Culturală a Ambasadei Chinei
19 ianuarie 2012

Ambasada Republicii Populare Chineze în România atrage atenţia prietenilor şi iubitorilor de cultură şi artă chineză că pe 28 ianuarie 2012, la ora 19:00, la Ateneul Român şi pe 29 ianuarie, la ora 19:00, la Sala Auditorium din cadrul Muzeului Naţional de Artă al României vor fi susţinute două concerte de jazz din China. Concertul face parte din programul tematic cultural “Fericita Sărbătoare a Primăverii”promovat de către Ministerul Culturii din China în peste 80 de ţări şi regiuni din lume în anul 2012. Sărbătoarea Primăverii, adică Anul Nou Chinezesc, reprezintă cea mai importantă sărbătoare tradiţională a poporului chinez. Anul 2012 este anul Dragonului.

Concertul este realizat de KONG HONGWEI JAZZ BAND din China. KONG Hongwei, profesor, pianist de jazz şi compozitor de la Conservatorul de Muzică din China, s-a dedicat promovării muzicii jazz pe scena de muzică modernă din China la nivelul naţional. În ultimii zece ani, KONG HONGWEI JAZZ BAND a realizat două albume notabile şi a reuşit combinaţia elementelor muzicii chinezeşti cu jazz. Melodiile din albumul Summer Palace se difuzează des la posturi de televiziuni şi radio din China, fiind considerate cele mai reprezentative combinaţii ale elementelor muzicii chinezeşti cu cele occidentale.

Prin acest concert susţinut la Bucureşti, poporul chinez doreşte să împartă bucuria sărbătorii cu poporul român prieten. Sărbătoarea primăverii, cu o istorie milenară, cu o savoare culturală unică şi cu rădăcini solide în rândul oamenilor obişnuiţi, reflectă conceptul chinezesc de armonie şi împărţire, dar şi speranţele de fericire.

Schimburile culturale reprezintă dialogurile dintre inimi şi comunicarea sentimentelor.Acest spectacol nu numai că oferă ocazia spectatorilor români de a cunoaşte îmbinarea culturii chineze cu muzica occidentală, dar joacă şi un rol activ în promovarea schimburilor culturale dintre China şi România, precum şi pentru întărirea cunoaşterii reciproce şi a prieteniei dintre poporul chinez şi cel român.

Evenimentul este organizat de către Ambasada Chinei şi este sponsorizat de firmele chinezeşti din România F&J GROUP， HUAWEI ROMÂNIA ,CHINA SHIPPING (GROUP) COMPANY, ZTE ROMÂNIA precum şi Asociaţia Oamenilor de afaceri chinezi din Qingtian.


Biography of Jazz Band

Kong Hongwei Jazz Band
In the 1930s foreigners and Chinese alike danced the night away to American-style Philippine jazz bands in the crowded nightclubs and dance halls of Shanghai, 'the Paris of the Orient’.
Chinese jazz pianist and composer Kong Hongwei has been active at a national level in trying to bring jazz back to the forefront of China’s modern music scene. The members of his Jazz Band include saxophonist Jin Hao, bass player Zhang Ke, and drummer Haha.
Over the past ten years, Kong Hongwei  Jazz Band’s works have been brought together in two albums notable for the inclusion of specifically Chinese elements. The songs in the album Summer Palace are often played on Chinese television and radio as representing the highest standard of domestic Jazz music, marrying Chinese and Western elements.

Kong Hongwei
Kong Hongwei graduated from the China Conservatory in 1988, majoring in composition and now teaches at the Conservatory’s department of piano. Kong taught himself Jazz piano and harmony from the early 1990s. In 1996, he established the first Jazz band, Tien Square, with a national style, and gave touring performances internationally. In the late 1990s he was SONY Chinese record producer and won the title of “Best Arranger and Producer”.
Awards and works:
Personal Jazz piano album Summer Palace and Kong Hongwei Jazz Quartet, in 2004;
Work Performance of Jazz piano, in 2007;
Honorary title 2010 Ambassador of Berklee College of Music’s teaching materials published by the People’s Music Publishing House.

Jin Hao
China’s most outstanding saxophonist，composer, now resident in the United States. He has often travelled abroad to participate in jazz festivals and has brought out his own album.

Concert Programme

Nominalizări pentru
GALA PREMIILOR DE JAZZ pe 2011 care va avea loc vineri 6 aprilie ora 19.00 la Centrul Naţional de Artă „Tinerimea Română”

1-MUZICIANUL ANULUI- Luiza Zan, M. Tiberian, Johnny Bota
2-FORMAŢIA ANULUI-M.Pop & M Theory, Bega Blues Band, Garbis Dedeian
3-CD-ul ANULUI-M.Tiberian-„La margine de Bucureşti”, N.Simion-„Balkan Jazz” şi „Magic Drops”, Fl. Răducanu-„Revealing the Romanian Traditional Music on Jazz”; Nicu Patoi & Platonic-„Sweet Little 6 String”, Pedro Negrescu-„Bridge of Friendship”
4-Casa de producţie a anului-Soft Records, A&A Records, Art Factory
5-MANAGERUL ANULUI-Lucian Sabados, M.Giura, K.J.H.Schmidt, Laura Coroianu
6-PREMIUL PENTRU PUBLICISTICĂ-C.Mendea-„Jazzul clasic”, J.Bota-Istoria jazz-ului, A.Biro şi C.Toader-colaboratori la revista DILEMA VECHE
7-PREMIUL PENTRU BLUES-Duo Kuşak-Răcilă, Bega Blues Band, Alexandru Andrieş
8-PREMIUL DE EXCELENŢĂ-Jancsy Korossy
9-CEL MAI VALOROS MUZICIAN ROMÂN DIN DIASPORA- N-Simion, Dan Ionescu, L.Ban, Marius Preda, Florin Niculescu
10-PREMIUL REVELAŢIA ANULUI-Alexandru Constantin, Beatrice Dragnea, Suzana Lascu, Irina Popa
11-PREMIUL CONFIRMAREA ANULUI-Grupul Guilty Lemon-Sibiu, Elena Mîndru-Cluj-Napoca, Adrian Flautistu, Laurenţiu Zmău, Alex Pădureanu şi Toma Dimitriu-Bucureşti
12-PREMIUL SPECIAL AL JURIULUI-Al Baroc şi Laurenţiu Moise pentru premiile concursului NOMME JAZZ din Estonia şi S.Zlat Trio pentru Premiul publicului la concursul Getxo-Spania

Membrii juriului:
Daniela Nicolae, Anca Romeci, Olivia Sima, Mirela Stoenescu-Tollea-redactori şi prezentatori Radio, Radu Canarache-jazz fan şi  Alexandru Şipa-Preşedintele juriului

Întîlnirea juriului pentru stabilirea listei cu nominalzaţi a avut loc sîmbată 7 ianuarie 2012

P.S. Această ediţie va fi dedicată In memoriam Johnny Răducanu care, după cum se ştie, a încetat din viaţă anul trecut.

Succes românesc la Getxo Festival-concurs de jazz-Spania

Ediţia a XXXV-a a prestigiosului concurs din cadrul Festivalului de jazz de la Getxo-Spania desfăşurat în perioada 1-5 iulie 2011, a avut ca finaliste patru formaţii: Ornetillos-Spania, Car Winter Trio (Danemarca-Suedia), Melgniades Quartet (Franţa) şi o formaţie din România-Sorin Zlat Trio.
Atît formaţia noastră cît şi liderul grupului, pianistul Sorin Zlat, au obţinut Premiul publicului.
Alături de Sorin Zlat s-au aflat Adrian Flautistu-contrabas şi  Laurenţiu Zmău-baterie.
De menţionat, că cele patru formaţii finaliste au fost selectate din 52 de formaţii înscrise din 13 ţări.
Fiecare formaţie finalistă a susţinut cîte un recital de aproximativ 50 de minute în deschiderea serilor în care au cîntat formaţii de notorietate precum Aki Tacase New Blues Project în prima seară, Lee Ritenour în seara a doua, (după Sorin Zlat Trio), apoi în ordine Dave Holland Group, Chucho Valdes and Afro-Cuban Messengers (care au cîntat în acest an la festivalurile de la Sibiu şi Ploieşti), iar în ultima seară, după festivitatea de premiere, Branford Marsalis Band.
Amintesc faptul că Sorin Zlat Trio este laureat al concursurilor de jazz de la Tg. Mureş 2009 şi 2010, Sibiu 2010 şi a Galelor de jazz Bucureşti 2010 şi 2011, respectiv Premiul de debut pe 2009 şi Premiul „Confirmarea anului 2010”, deasemenea a obţinut Marele premiu la Europa Fest-Bucureşti 2011.

Într-o discuţie amicală avută cu membrii acestui trio după revenirea lor în ţară, aceştia au declarat că avînd în vedere calitatea foarte bună a prestaţiei din Spania şi a calităţii tehnice de excepţie a înregistrării, intenţionează să realizeze un CD cu acest material şi să-l lanseze în toamna acestui an.

Reamintesc faptul că una dintre pieselor de succes a acestui trio, un standard, se va afla şi pe compilaţia-CD Gala Premiilor de jazz 2011 pe 2010 ce va fi lansat tot în toamna acestui an.

Alexandru Şipa

C O M U N I C A T

Asociatia Agora Tinerilor impreuna cu Casa de Cultura a Studentilor si Clubul Jazz & Blues va aduc la cunostinta castigatorii concursului din cadrul
Festivalului International Studentesc de Jazz, editia a III-a Tg. Mures 2011.
Juriul format din prof. Mircea Tiberian – presedinte , Sebastian Gheorghiu – manager cultural , Gyarfas Istvan – chitarist , Alexandru Sipa – jazz promoter ,
muzicolog , Gyorgy Lorinczi – profesor a decis :

Marele Premiu : “Jazz Chalenge “
Universitatea Nationala de Muzica Bucuresti

Premiul pentru cea mai buna trupa
“ Egressy Group” - scoala Egressy Budapesta

Premiul pentru cea mai buna vocalista
Elena Morosanu – Universitatea Nationala de Muzica Bucuresti

Premiul pentru cel mai bun instrumentist
Laurentiu Zmau – baterie
Toma Dimitriu si Balogh Mate– pian
Ciprian Pop – chitara

Premiul “Jazz & Blues Club “
Irina Tanase – Universitatea Nationala de Muzica Bucuresti
Eltes Aron – Jazz 4 Fun Tg. Mures

Premiul “Iconarts “ ( o bursa la Academia Icon Arts – Cisnadie 2011 ) oferit de UCIMR
Fovenyi Mate – Egressy School Budapesta
Oros Pal Joszef – Casa de Cultura a Studentilor Cluj


initiator , manager de proiect
Ana Maria Galea

Proces verbal-Gala premiilor de jazz 2011 pe 2010 Juriul alcătuit din Maria Balabaş, Anca Romeci, Mirela Stoenescu-Tollea, Alexandru Vârtaci-membrii şi Alexandru Şipa-preşedinte, reuniţi în şedinţa de lucru din data de 2 aprilie 2011, au stabilit lista cu următoarele premii ce vor fi anunţate public în Gala Premiilor de jazz ce va avea loc luni 4 aprilie 2011 ora 18.00 la Sala de concerte Dalles din Capitală. Dlui Alex Braşovean Premiul de excelenţă Pentru îndelungata şi extrem de valoroasa activitate concertistică şi pedagogică, dar îndeosebi pentru cei 30 de ani împreună cu grupul sibian Silex Band Dlui Sorin Romanescu Premiul „Muzicianul anului” Pentru activitatea concertistică extrem de prolifică în anul precedent, atît pe scene de jazz cît şi pe scene de muzică contemporană aleatorică, atît în ţară cît şi în străinătate. TRIO-ului Constantin Mirea Premiul pentru debut Pentru concertele din Capitală, îndeosebi la Art Jazz Club, dar şi pentru Premiul special obţinut la Galele studenţeşti de la Sibiu. TRIO-ului Sorin Zlat Premiul „Confirmarea anului” Pentru concertele permanente pe care le susţine la clubul Historia din Capitală, dar îndeosebi pentru Marele premiu obţinut la Galele studenţeşti de la Sibiu. Dlui Aldo Blaga Premiul „Revelaţia anului” Pentru show-ul susţinut la conacul Zetea din Medieşu Aurit-Satu Mare ca şi pe alte scene din ţară, inclusiv Bucureşti, dar şi pentru debutul semnificativ pe scena americană, la Chicago, cu Bill Porter Orchestra cu care a cântat şi Frank Sinatra. Drei Nadia Trohin Premiul „Revelaţia anului” Pentru Premiul obţinut la Festivalul-concurs de la Tg. Mureş, dar şi pentru concertele din Capitală susţinute cu formaţia Mircea Tiberian sub genericul „La margine de Bucureşti” Dlui Cătălin Putingher Premiul Revelaţia anului Pentru prestaţiiile de excepţie, ca baterist, în cadrul grupului Capriel Dedeian & Jazz Challenge, dar îndeosebi în concertul aniversar din luna decembrie de la Sala ARCUB. Grupului Capriel Dedeian & Jazz Challenge Premiul „Confirmarea anului” Pentru succesele semnificative obţinute pe diferite scene de jazz din ţară, dar îndeosebi pentru concertul aniversar de la Sala Arcub. Grupului Marius Pop & The M Theory Premiul „Confirmarea anului” Pentru numeroasele prezenţe de succes pe diferite scene de concert, dar îndeosebi pentru turneul de lansare a CD-ului „First step”. TRIO-ului Mircea Tiberian Premiul CD-ul anului: „Intelligence is all around” „Pentru indicele sporit de modernitate specific structurilor muzicii contemporane de esenţă creativă şi,...graţie trăirilor de intensă participare afectivă la configurarea demersului expresiv”. (Fl.Lungu) Dlui Petru Ilieşu Premiul pentru publicistică Pentru cartea: „Jazz-ul ca stare de spirit” „...o fuziune între sunetele şi tăcerile mele interioare” (P. Ilieşu) Dlui Florin Niculescu Premiul „Cel mai valoros muzician român din diaspora” Pentru numeroasele prezenţe de succes pe diferite scene prestigioase din lume, îndeosebi în Franţa, dar şi pentru concertele de mare impact pe care le-a susţinut la Bucureşti, la Muzeul Cotroceni şi Ateneul Român. Dlui Romuls Arhire şi Soft Records Premiul „Casa de producţie a anului” Pentru cel mai mare număr de albume-CD-uri de jazz realizate în anul precedent, dar şi pentru încurajarea în general a proiectelor muzicale cu tentă contemporană şi avangardistă. Dlui Puiu Pascu Premiul special al juriului Pentru cei peste 30 de ani de remarcabilă activitate concertistică atît în postură solo pian, duo şi trio, cît şi sau mai ales în aceea de acompaniator al celor mai valoroşi solişti şi soliste din jazz-ul autohton. Formaţiei Bega Blues Band Premiul „Formaţia anului” Pentru numeroasele concerte de succes susţinute în ţară şi străinătate, dar şi pentru apreciatul CD „Bega Blues Band New” (in memoriam KAMO) Dnei Mirela Zafiri Premiul Fundaţiei MUZZA-Premiul conexiuni jazz-muzică clasică Pentru interesul manifestat permanent în colaborarea de o deosebită calitate interpretativă cu muzicieni de jazz, respectiv cu grupul Bega Blues Band. În acest an, juriul a decis să nu acorde Premiul „Managerul anului” deoarece nici un festival/eveniment nu a programat/promovat suficient de mult şi bine formaţiile autohtone şi îndeosebi cele tinere. Maria Balabaş............................. Anca Romeci.............................. Mirela Stoenescu-Tollea............. Alexandru Vârtaci....................... Alexandru Şipa............................ Nominalizări-Gala premiilor de jazz pe 2010 Juriul de specialitate alcătuit din Alex. Vârtaci-(jurnalist, site jazz forum), Maria Balabaş, Anca Romeci, Mirela Stoenescu-Tollea, (redactori şi prezentatori Radio- SRR) şi Alexandru Şipa-preşedinte al Fundaţiei MUZZA, întrunit la data de 5 februarie 2011, a stabilit lista cu următoarele categorii şi pe cei nominalizaţi pentru Gala premiilor de jazz pe 2010, ediţia a VIII-a, (Premiile MUZZA), care a avut loc în data de 4 aprilie ora 18.00 la Sala de concerte Dalles.  1. Muzicianul anului-Sorin Romanescu, Florin Răducanu, Johnny Bota  2. Formaţia anului-Bega Blues Band, Fl.Răducanu Q, Puiu Pascu Trio  3. Debutul anului-C-tin Mirea, Suzana Laşcu, Ionuţ Bica  4. Revelaţia anului-Nadia Trohin, Simon Vlad, Cătălin Putingher, Aldo Blaga  5. Confirmarea anului-Irina Sârbu, Capriel Dedeian & Jazz Challenge, Sorin Zlat, Marius Pop & The M theory  6. CD-ul anului: Big Band-ul Radio-Jazz pe româneşte..., Florin Răducanu plays Beethoven, Chopin, Enescu...on jazz, Manuela Cara-Let’s fall in love, Bega Blues Band-in memoriam Kamo, M.Tiberian-Intelligence is all around, Eduard Neumann Q-Curtainbust  7. Casa de discuri a anului-Soft Records, A&A Records, Show Factory, Casa Radio  8. Cel mai valoros muzician român din diaspora-Florin Niculescu, Marian Petrescu, Nicolas Simion  9. Premiul pentru publicistică-Tinu Pârvulescu-„Blues de Timişoara-o autobiografie Bela Kamocsa” şi Petru Ilieşu-„Jazzul ca stare de spirit”  10. Managerul anului: M.Giura, Laura Coroianu, H.K.J.Schmidt, M.Streit,  L. Sabados, Colectivul de organizare Samfest-Satu Mare, B. Enache  11. Premiul special al juriului-Puiu Pascu  12. Premiul special conexiuni jazz-muzică clasică-Mirela Zafiri  13. Premiul de excelenţă-Alex Braşovean (Silex Band-Sibiu)

Succese de jazz la Tallin

La ediţia a XI-a a prestigiosului Nomme Jazz Contest  de la Tallin-Estonia rezervat tinerilor interpreţi ( 18-19 martie), reprezentanţii  noştrii Al Baroc  (student anul I la Universitatea Naţională de Muzică Bucureşti) în secţiunea vocală a obţinut „Premiul special”, iar Laurenţiu Moise (din Big Band-ul Radio) în secţiunea instrumentală-trompetă, locul II. Este cel mai bun rezultat obţinut până acum de tânăra noastră şcoală de jazz la concursurile din zona respectivă.
Din juriu a făcut parte şi muzicologul Alexandru Şipa.

		Premiile Jazzului Românesc - 2010 Soft Records editează primul CD dedicat premiilor anuale de jazz conferite în 2010 de fundaţia Muzza (ediţia a VII-a). Fundaţia Muzza şi un juriu de specialitate (anul acesta format din redactorii de jazz ai Radiodifuziunii Române Viorel Grecu, Daniela Nicolae, Anca Romeci şi Mirela Stoenescu alături de Alexandru Şipa preşedintele juriului) acordă anual mai multe premii subsumate sferei jazzului românesc. Fiecare Gală anuală înseamnă de fapt un concert susţinut de nominalizaţi şi premianţi ai fiecărei categorii, iar premiile răsplătesc cei mai importanţi artişti ai jazzului românesc.  Albumul editat de Soft Records cuprinde 13 piese din spectacolul "Gala premiilor de jazz" desfăşurat în 12.04.2010 la Centrul Naţional de artă „Tinerimea Română” cu o durată totală de 75 de minute.  Artiştii prezenţi pe acest album sunt: Funk Factory, Alexandru Pădureanu, Sorin Zlat Trio, Alex Atanasiu, Lucian Maxim, Alexandru Man, Sorin Romanescu, Nicolae Simion, Zoltan Boros, Marius Popp Quartet, Laurenţiu Moise Quartet. Albumul va apărea pe 15 decembrie şi ca de obicei va putea fi precomandat pe MyCD .

Replici la articolul „O situaţie curioasă şi păguboasă” de Alexandru Şipa

Jazz
O situaţie curioasă şi păguboasă

Iniţial mi-am propus să realizez un sondaj de opinie sau un colocviu cu tema: „Jazz-ul românesc/Jazz-ul în România, o afacere de familie/castă ?!?”, la care să raspundă cât mai mulţi dintre cei implicaţi în acest fenomen. Apoi m-am gândit că şi un simplu articol pe această temă ar putea atrage atenţia asupra acestui subiect şi implicit replici care să contureze măcar un răspuns dacă nu mai multe la tema/întrebarea respectivă.
M-am întrebat şi încerc să pun şi altora aceste întrebări, mai ales că ne apropiem de finalul unui an jazz-istic destul de valoros în ciuda crizei financiare care i-a afectat inclusiv pe organizatorii de evenimente rezervate acestui gen. (E suficient să remarc faptul că după doar două ediţii BUCHAREST MASTERS OF JAZZ-2008 şi 2009, în 2010 am rămas fără acest festival. Sper că  nu pentru totdeauna. BUCHAREST SPRING JAZZ FESTIVAL 2010-prima ediţie, anunţat cu mare tam-tam de prin februarie de Dragoş Pandele şi Radu Frum, s-a...ofilit chiar înainte de a...înmuguri...
Apoi mă şi vă întreb: Cum să apreciem structura programului, a formaţiilor invitate la cele mai importante festivaluri de gen din România din ultimii ani şi în special din 2010 ?
Nu vi se pare că în ultimii ani, formaţiile româneşti şi în special cele tinere au fost neglijate de organizatorii acestor evenimente ?
Finanţările instituţiilor din România, banii contribuabililor români, nu ar trebui să condiţioneze automat şi invitarea/programarea în aceste evenimente şi sau mai ales a formaţiilor autohtone ?
Preocuparea mea este motivată de faptul că în ultimii ani şi mai ales în 2010 am constatat următoarele:
-pe de o parte au fost neglijate/ignorate de către organizatorii celor mai importante festivaluri formaţiile româneşti şi îndeosebi cele tinere, iar pe de altă parte că banii instituţiilor culturale, ai Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional ca şi ai ICR, Fondului Cultural Naţional, Consiliilor Judeţene şi Primăriilor localităţilor respective, cu alte cuvinte banii contribuabililor, ai noştrii, sunt direcţionaţi de organizatori mai degrabă spre interpreţi, respectiv formaţii străine (în cea mai mare parte discutabile ca valoare) şi/sau în cel mai bun caz spre câteva rarisime formaţii locale.
Exemple:
-Sibiu-luna mai, (festivalul tradiţional) unde aparenţele sunt salvate de Gala tinerilor (interpreţi şi formaţii) organizată de Casa de cultură a studenţilor ca o manifestare încorporată Festivalului propriu-zis;
Festivalul de la Ploieşti-luna mai-o anexă la cel sibian, preia câteva formaţii din festivalul „mamă/tată”, doar străine...
-Gărâna-luna iulie, în 2010 din 12 formaţii, doar două au fost româneşti şi acelea din Timişoara;
-Sibiu-luna octombrie Festivalul „Jazz and more...” care a invitat foarte multe formaţii străine, in trei zile vreo 18, dintre care nici una românească, ci doar un singur interpret din România-Mircea Tiberian, care a cântat într-o componenţă internaţională, respectiv din străinătate...
-Cluj-Napoca octombrie-din patru formatii/recitaluri-două au fost programate cu Teodora Enache-de câţiva ani clujeancă...ambele cu muzicieni din Bulgaria (?!?) şi două străine-Cehia si Polonia-venite/aduse cu sprijinul Centrelor culturale respective. Apropo, mulţi se întreabă dacă festivalul clujean nu a fost iniţiat şi nu se organizeaaă doar pentru Teodora Enache, deoarece aceasta a fost nelipsită de la fiecare ediţie...iar la ultima, după cum remarcaţi, chiar cu două recitaluri...(Deh, cu un soţ/patron/sponsor se pare că îţi poţi asigura un loc pe orice scenă de concert sau festival din România şi (aproape) cu orice muzician sau formaţie din lume indiferent de calitatea proiectului sau a evoluţiei personale în acea perioadă...
-Gala Blues-Jazz (13-14 noiembrie)-Timişoara, a invitat doar formaţii din Ungaria, Serbia şi...Timişoara. J.Bota-organizatorul, declară: „Aceasta a fost condiţionarea finanţării Consiliului Judeţean Timiş şi a Primăriei Timişoara”.
Oare chiar aşa să fie ?
Consider atitudinea celor care finanţează şi/sau organizează aceste evenimente şi alcătuiesc astfel de programe şi subiectivă, dar şi tendenţioasă şi păguboasă atât pentru public cât şi pentru artiştii noştri. Efectele se vor vedea în timp...
Sunt convins că şi artiştii neglijaţi printr-o astfel de strategie managerială dar şi fanii de jazz ar dori să cunoască public, părerile unora precum directorii/organizatorii evenimentelor respective: Hilarius K. J. Schmidt-(Sibiu-luna mai), Mircea Streit-(Sibiu-luna octombrie), Marius Giura-Gărâna, Lucian Sabados-Ploieşti, Simona Hodoş-Cluj-Napoca, Johnny Bota-Timişoara, a comentatorilor Fl.Lungu, Alex Vârtaci, Mirela Stoenescu-Tollea şi (cel puţin) a muzicianului Mircea Tiberian.
Deocamdată...

În loc de P.S. întreb:
câţi dintre directorii de festivaluri citaţi mai sus organizează concerte cu formaţii autohtone, îndeosebi tinere pe parcursul unui an ?
Vă răspund tot eu:
 cu excepţia lui L. Sabados, şi acesta din ce în ce mai rar, NICI UNUL !

Alexandru Şipa

P.S. Titlu ar putea fi şi
„Jazz-ul românesc/Jazz-ul din România o afacere de familie/castă ?!?”

P.P.S. În ciuda unor posibile obiecţii şi sugestii, (firesc, întotdeauna e loc de mai bine) Festivalul cu cel mai echilibrat şi armonios program a fost SAMFEST JAZZ 2010 (23-26 iunie), Satu Mare (Muzicieni locali, autohtoni şi străini valoroşi).
Nu are director, ci doar Colectiv de organizare: Primăria Municipiului Satu Mare, Consiliul Local Satu Mare şi Centrul Cultural „G.M.Zamfirescu”.

Manuela Cara-o voce de aur

Iată o voce matură, împlinită, cu un timbru vocal atît de senzual şi de plăcut încît ar putea trezi invidia inclusiv a cunoscutei Diana Krall.
Cînd am ascultat prima oară acest CD, am simţit nevoia imperioasă de a întrerupe ritualul respectiv după cîteva piese. Feeling-ul puternic şi swing-ul autentic pur şi simplu m-au copleşit şi m-au determinat să-i sun imediat pe artişti pentru a le transmite entuziasmul, satisfacţia pentru reuşita atît vocală cît şi instrumentală, interpretativă şi creativă, pentru plenitudinea artistică a acestui album.
Şi, vă mărturisesc, aceaşi senzaţie plăcută, aceaşi încîntare o resimt de cîte ori îl ascult.
Un CD dominat desigur de abilitatea tehnică şi inspiraţia genială, melodică, dar îndeosebi armonică şi de aranjor muzical  a Maestrului Jancy Korossy, secondat cu brio de mai tînăra pianistă Ramona Horvath. Împreună pun în valoare această splendidă voce, dau strălucire acestui giuvaier, diamant vocal extrem de preţios, bine ascuns pînă acum, dar şi bine şlefuit în cele din urmă.
Meritul de a a fi scos la lumină, de a fi oferit întregii lumii, revine atît artiştilor respectivi, cît şi Casei de producţie A&A RECORDS.
Alternarea pieselor standard „de aici” sau „de dincolo”, de mai aproape sau de mai departe, dau un farmec în plus acestui album. Pentru că, se ştie, în jazz important e nu atît ce cînţi, cît mai ales cum cînţi...
Nu pot decît să vă recomand ca atunci cînd ascultaţi acest CD, să întrerupeţi orice altă activitate, inclusiv iubirea, dragostea trupească...
Aşadar, vă propun “LET’S FALL IN LOVE” de şi cu Manuela Cara.

Alexandru Şipa

P.S. Manuela Cara s-a născut în Bucureşti, într-o familie de muzicieni. A studiat vioara şi pianul la Liceul de muzică „George Enescu” din Capitală, apoi canto-muzică uşoară la Şcoala Populară de artă din Bucureşti-clasa renumitei profesoare Florica Orăscu; a studiat jazz cu Johnny Răducanu între 1982 şi 1987; a debutat la Festivalul sibian de jazz în 1983 cîntînd cu Johnny Răducanu şi obţinînd Premiul I. A cîntat apoi la Festivalurile de jazz Braşov (împreună cu fraţii Ovidiu şi Decebal Bădilă), Costineşti şi Iaşi, după care a fost aplaudată pe multe scene de jazz din ţară şi străinătate: Franţa, Germania, Olanda, Belgia şi desigur Canada unde s-a stabilit cu familia în 1995.
În decembrie 2006 s-a numărat printre invitaţii lui Yancsy Korossy la Concertul aniversar-80 de ani-de la Ateneul Român.

Art Jazz Club
Luni 11 octombrie, ora 20.00
ART JAZZ FAN
(audio, video & live)

Prezintă Alexandru Şipa
Invitat Bedros Horasangian

...şi argumentele...

Nu sînt un nostalgic...sau poate sînt şi nu realizez acest lucru...oricum, nu după „iepoca” comunistă, ci doar după acea oază de bucurie, de libertate  artistică, spirituală care însemna Clubul de jazz aşa cum exista pe ici-pe colo, înainte de 1989, în 26 (două zeci şi şase) de locaţii din ţară-după Dicţionarul de jazz a lui M.Berindei-1976.
Trei-patru asemenea Cluburi am în-fiinţat şi eu la Cluj-Napoca în vremea studenţiei mele, la Braşov unde am fost repartizat după absolvire şi la Bucureşti, după ...revoluţie..., prin ‘90-‘91...unde mi-am cîştigat un loc şi un job onorabil prin concurs...

Iată, simt şi cred că se resimte, nevoia unui asemenea club, cerc, cenaclu de jazz în care pe de o parte se ascultă, se vizionează şi se comentează diferite valori ale jazz-ului, iar pe de altă parte se informează, se formează şi se cultivă fanii de jazz şi gustul pentru jazz, pentru muzica de bună calitate.

Cei care coordonează mai nou activitatea Art Jazz Club-Roxana Costiniuc, Nicoleta Toader şi din umbră Adrian Andrieş-au fost receptivi la propunerea mea, respectiv Fundaţia MUZZA şi astfel am purces, timp de cîteva săptămâni, la conturarea profilului şi conţinutului acestei întîlniri care se doreşte în fiecare luni de la ora 20.00 pînă aproximativ la ora 23.00.

Fiecare întîlnire se va desfăşura altfel, cu un alt conţinut, o altă structură, în funcţie de evenimente, de invitat sau invitaţi, de dispoziţia celor care prezintă şi de interesul fanilor care vor veni.

Invitaţi vor fi comentatori şi promotori de jazz, oameni de muzică, artă, cultură, care iubesc jazz-ul şi sau chiar practică jazz-ul, respectiv muzicieni, solişti vocali şi instrumentişti, muzicieni din diaspora reveniţi pentru o perioadă în ţară, tineri debutanţi, etc, etc...
Vor fi prezentate scurte cronici şi avancronici, cărţi şi reviste de specialitate, CD-uri şi DVD-uri, vor exista polemici cordiale (sperăm), etc...

Încă nu ne-am decis care va fi genericul acestei întîlniri, dar ca să vă faceţi o imagine a ceea ce ne-am propus, conţinut şi profil, cred că ar fi bine să parcurgem şi lista titlurilor care ne-au bîntuit insomniile.
În ordine aleatorică:

Fan Jazz Club
Art Jazz Fan
Club’n Club
Cenaclul de jazz
Şezătoare de jazz
La taifas cu şi despre jazz
Olecuţă de jazz coktail
Open Jazz Society
Polemici în jazz
Scandal în jazz
Criza/crizele jazz-ului, a fanilor şi a jazz-manilor
Hyde Jazz Parc
Tribuna Jazz-ului
Şcoala fanilor de jazz
Lecţia de jazz
Studioul de jazz
Curs de istorie şi estetica jazz-ului
Emisiune fără televiziune
Let’s talk about jazz with...

Va fi probabil cîte ceva din toate acestea şi loc pentru ceva inedit de fiecare dată, pentru surprize, sperăm plăcute.
Vă aşteptăm aşadar să vă alăturaţi demersului nostru pentru a scoate ţara din criză şi crize şi prin jazz începînd de luni 11 octombrie 2010 ora 20.00
la Art Jazz Club
La prima întîlnire vom asculta printre alţi muzicieni de jazz Erroll Garner, T.Monk, Oscar Peterson, Earl Hines şi vom viziona DVD-ul „Clark Terry (Premiul Grammy pe 2010 pentru întreaga activitate) in Concert”.

Alexandru ŞI-PA !

Alexandru Sipa va invita sa lecturati si/sau sa va abonati la revista "Natiunea" pentru a va procura informatiile pretioase legate de jazz-ul romanesc.
Amintim ca incepind cu luna august, ciclul de articole semnate de Alexandru Sipa in aceasta revista, au ca subiect jazz-ul romanesc.
Deocamdata va oferim prin intermediul acestui site, primele trei articole aparute in acest ciclu.
Lectura placuta.

Jazz from Romania - Istorie introducere
Jazz from Romania - Istorie definire
Istoria jazzului romanesc

Acorduri de jazz intr-o interpretare legendara: Herbie Hancock in concert la Bucuresti! Cu un portofoliu ce reuneste 50 de albume proprii, peste 20 de milioane de copii vandute in intreaga lume, 12 premii Grammy, un premiu Oscar si numeroase colaborari de succes alaturi de nume celebre precum Miles Davis, Joni Mitchell,  Stevie Wonder, Sting, Annie Lennox, Christina Aguilera, Carlos Santana, Norah Jones sau Leonard Cohen, Herbie Hancock este considerat unul dintre cele mai reprezentative nume ale jazz-ului modern international, toamna aceasta publicul roman avand sansa sa-l vada pentru prima data intr-un concert live. Spectacolul lui Herbie Hancock va a loc pe 29 octombrie, la Sala Palatului din Bucuresti! Bucurandu-se de succesul unei cariere depeste cinci decenii, Herbie Hancock este unul dintre numele de referinta ale industriei muzicale internationale, un artist complet ce a adus contributii majore muzicii, influentand in mod determinant genuri precum jazz-ul electronic, muzica acustica sau R&B-ul. Inca de mic copil Herbie Hancock si-a demonstrat talentul, fiind un adevarat geniu al pianului care la varsta de doar 11 ani a sustinut un concert alaturi de Orchestra Simfonica din Chicago. Hancock si-a descoperit pasiunea pentru jazz ceva mai tarziu, in anii de liceu, fiind puternic influentat de Oscar Peterson si Bill Evans. Impresionat de potentialul tanarului artist, celebrul Miles Davis i-a propus acestuia sa faca parte din grupul sau intitulat “Miles Davis Quintet”, perioada in care Herbie Hancock a inregistrat, alaturi de colegii lui, cateva piese clasice precum “ESP”, “Nefertiti” sau “Sorcerer”. Colaborareadintre Herbie Hancock si Miles Davis nu s-a oprit aici, cei doi lucrand impreuna pentru diferite compozitii, doua dintre ele, “In a Silent Way” si “Bitches Brew”, devenind piese de referinta ce au marcat debutul unui nou stil de muzica recunoscut astazi drept fusion-jazz. De altfel, Herbie Hancock a fost el insusi un inovator al muzicii, fiind unul dintre primii compozitori care au imbinat sintetizatorul cu elemente de soul si funk, redefinind complet sonoritatile jazz-ului. Dupa cei cinci ani petrecuti alaturi de “Miles Davis Quintet”, Herbie Hancock experimenteaza cariera solo, lansand cateva albume precum “Maiden Voyage”, “Empyrean Isles”, sau “Speak Like a Child”. In 1973, revine insa la formula de grup, punand bazele trupei The Headhunters alaturi de care a inregistrat albumul “Head Hunters”, primul album din istoria jazz-ului premiat cu discul platina! Au urmat alte 11 materiale discografice prezente in topurile muzicale ale anilor ’70, compozitiile sale din aceasta perioada fiind o extraordinara sursa de inspiratie pentru generatiile urmatoare de artisti. Colaborarea cu Bill Lashwell, din anul 1983, a reprezentat un alt moment reprezentativ pentru cariera lui Herbie, albumul celor doi, “Future Shock”, fiind premiat cu discul de platina, iar single-ul “Rockit” cu premiul Grammy pentru cea mai buna piesa instrumentala R&B. Anul 1998 marcheaza lansarea unui nou album de succes semnat Herbie Hancock, “Gershwin's World”, pentru realizarea caruia artistul a colaborat cu nume celebre precum Joni Mitchell, Stevie Wonder, Kathleen Battle, Wayne Shorter sau Chick Corea. Materialul s-a bucurat de aprecierea unanima a criticilor de specialitate, fiind premiat cu nu mai putin de 3 premii Grammy! Lista colaborarilor de succes a continuat si in 2005, pentru albumul “Possibilities”, Herbie inregistrand o serie de piese alaturi de Sting, Annie Lennox, John Mayer, Christina Aguilera, Paul Simon, Carlos Santana, Joss Stone si Damien Rice. In 2007, Hancock lanseaza materialul “River: The Joni Letters”, un tribut adus prietenei si colaboratoarei sale de-o viata, Joni Mitchell, pentru care artistul a reunit din nou cateva dintre cele mai cunoscute nume ale muzicii: Norah Jones, Tina Turner, Corinne Bailey Rae, Luciana Souza si Leonard Cohen. Albumul a primit critici excelente si este cel de-al doilea album din istoria jazz-ului premiat cu cel mai inalt titlu onorific in muzica – premiul Grammy pentru “Cel mai bun album al anului”, primul fiind proiectul “Getz/Gilberto” lansat de Stan Getz si João Gilberto in 1964. Unul dintre cei mai influenti artisti ai momentului, Herbie Hancock este totodata unul dintre cei mai premiati muzicieni din istorie, palmaresul sau renunind pe langa cele 12 premii Grammy si un premiu Oscar pentru coloana sonora a filmului “Round Midnight”, precum si altepeste 25 de distinctii printre care Ordinul Artelor si Literelor in grad de Ofiter, oferit la Paris, in 1985, si premiul pentru “Artistul Anului”, oferit de fundatia Harvard in anul 2008. Herbie Hancock se va afla toamna aceasta pentru prima data in Romania, artistul urmand a sustine un concert pe 29 octombrie, la Sala Palatului din Bucuresti, biletele fiind disponibile pe www.myticket.ro si in reteaua magazinelor Diverta, incepand de miercuri, 1 septembrie, la urmatoarele categorii de pret, in functie de pozitia fata de scena: 80, 120, 160, 200, 240 lei.

Jazz from Romania
Gărâna 2010

Alexandru Şipa

La Gărâna Jazz Festival am reuşit să ajung abia la a XIV-a ediţie (22-25 iulie). Am intrat în amfiteatrul natural din Poiana Lupului-Semenic, abia cu o oră înaintea primului recital. Şi asta mulţumită amicilor Petrică şi Cici din Timişoara, care şi mie şi amicului Horaţiu din Bucureşti au dorit să ne arate frumuseţile zonei Banat şi Caraş-Severin, îndeosebi Cheile Nerei. Aşadar, după un test de rezistenţă fizică, (ore întregi de mers pe jos), după ce eu şi amicul din Capitală călătorisem în noaptea precedentă, a început testul de rezistenţă la jazz-ul de diferite calibre şi stiluri mai mult sau mai puţin atractive.
Prima seară şi festivalul a debutat cu recitalul solistei Elina Duni din Albania şi Trio-ul ei din Elveţia. Un interesant program de etno-jazz balcanic care în final a inclus şi cunoscutul cântec românesc „Lume, lume...”
Trio Terje Rypdal bănuiam că ne va oferi un stil agresiv, dar nu mă aşteptam să apeleze atât de mult la efecte electrice şi electronice.
Funky Growl din Timişoara, deşi cu muzicieni cunoscuţi din alte formaţii/proiecte, m-a surprins plăcut prin repertoriul ce propune o updatare stilistică specifică jazz-ului fusion. Cu o dinamizare mai accentuată a secţiei ritmice, acest grup poate impresiona şi cuceri la orice eveniment muzical.
Seara a doua a cuprins, spre regretul auditorilor, doar un singur recital şi acela, după părerea mea, nu foarte incitant, şi asta datorită limitelor expresive ale instrumentului respectiv-banjo, mânuit desigur cu multă virtuozitate de Bela Fleck. Mai spectaculos a fost Zakir Hussein, îndeosebi cînd a alăturat percuţiei sale şi propria voce. Oricum felicitări experimentatului organizator Marius Giura pentru această...găselniţă/momeală cu care a reuşit să aducă în seara respectivă, un record de spectatori.
Seara a treia şi a patra au cuprins, în compensaţie, câte patru recitaluri. În penultima seară ne-a încântat, ca de obicei, şcoala poloneză de jazz prin Trio-ul pianistului Marcin Wasilewski, mai puţin Brederode Quartet-Olanda, (şi datorită unui free neconcludent), şi din nou evoluţii foarte bune: Cristian Muthspiel Trio-Austria şi grupul Djabe din Ungaria.
Ultima seară ca şi prima, poate ar fi fost mai adecvat să fi fost deschisă de un alt grup timişorean aşa cum a fost anunţat iniţial în program, respectiv Bega Blues Band. În principiu, putem înţelege orice, mai puţin faptul că Duo Trygve Seim-saxofon şi Frode Halti-acordeon-Norvegia au cântat excesiv de mult, aproape două ore şi oarecum monoton stilistic, în detrimentul penultimei şi ultimei formaţii care au intrat pe scenă după miezul nopţii.
Al doilea recital al ultimei seri a fost Patricia Barber Group. Nu mă aşteptam nici la mai mult şi nici la mai puţin decât pe CD-uri-o pată de culoare vocală cu o anumită particularitate timbrală şi muzicală; tehnic, modestă şi vocal, şi la pian, dar şi ea un NUME care a atras mulţi auditori în ciuda timpului ploios care dura (şi „durea”) din precedenta după amiază.
Dan Berglund Tonbruket Grup-Suedia cred că ar fi avut mult mai mare succes (aveau de ce, tehnic, muzical şi stilistic), dacă nu ar fi fost amplificaţi excesiv de tare, pentru mine insuportabil, motiv pentru care am părăsit incinta respectivă după prima lor piesă. I-am ascultat şi pe ei şi ultima formaţie din propria cameră de hotel unde am fost cazat (onorabil).
Una dintre cele mai plăcute surprize a fost în schimb Bega Blues Band, de această dată cu o componenţă lărgită şi sub coordonarea lui Johnny Bota. Un program antrenant şi bine sudat deşi această formulă este alcătuită abia de câteva luni, după ce ne-a părăsit regretatul Bella Kamocsa.
Cu o asemenea evoluţie, pot spune că B.B.B. candidează de pe acum la Premiile de jazz pe 2010-categoria „Formaţia anului”.
Cartea lansată aici „Jazzul ca stare de spirit” (Petru Ilieşu) şi cea primită în dar de la autor „Harmonia mundi” (Codrin Coman), întregesc capitolul III din ciclul recent „La bibliotecă”.
În final, nu-mi rămâne decât să-mi exprim admiraţia pentru organizatori, artişti, spectatori, finanţatori şi sponsori care prin eforturi deosebite reuşesc să menţină interesul pentru acest eveniment, pentru jazz şi pentru această zonă.
Şi totuşi, pentru mine, „cireaşa de pe tort” n-a fost la Gărâna, ci la întoarcere, pe drumul spre Timişoara, mai precis la Ocna de fier-Bocşa, unde aceaşi inspiraţi amici ne-au dus să vedem uluitorul „Muzeu de mineralogie estetică” organizat cu mari sacrificii de dl. Constantin Gruescu.
Înainte sau după Gărâna, vă recomand să nu rataţi acest muzeu căruia îi doresc un spaţiu de expunere pe măsura valorii sale.

Acest articol a aparut in revista "Natiunea" din 4-10 august 2010.

E sâmbătă, o zi ceva mai relaxată şi tocmai de aceea încerc să recuperez pentru cititorii acestei reviste câteceva din ceea ce am cunoscut şi admirat recent în jazz-ul de la noi.
Tocmai am citit ultimul capitol „Concluzie” din cartea lui Gilles Mouellic „Jazz şi cinema” apărută în 2005 la editura Grint în traducerea lui Roland Szekely (cel care a obţinut la Gala premiilor de jazz pe 2009 Premiul pentru publicistică pentru traducerea Istoriei jazz-ului de Lucien Malson).
Citez din concluziile respective:
„Jazz-ul s-a impus ca emblemă a modernităţii, afirmându-se totodată ca o critică în act a acestei modernităţi” şi „Între blues şi negro-spirituals, jazz-ul îşi înmulţeşte amivalenţele, scapă oricărei încercări de clasificare, refuză judecăţile binare în care s-a încercat de multe ori să fie închis. El nu răspunde întrebărilor pe care le pune: el este întrebare”.
Am trecut apoi la lectura articolului: „Dincolo de barieră” semant de Alice Georgescu în ultimul număr din revista Dilema veche. Şi de această dată mă identific cu multe dintre părerile dânsei şi consider că ar putea fi transpuse şi în jazz. De pildă: „Cu cît se vorbeşte mai mult despre un lucru, cu atît se face mai puţin pentru el...În lumea pe dos care este însă tetatrul/jazz-ul se mai întîmplă, totuşi, ca nedreptăţile să se corecteze, cîteodată, de la sine-altfel spus, de la alţii”.
După aceste lecturi, nu se putea altfel decît să ascult un CD-„Dianne Reeves-In the moment” apărut în anul 2000 şi care a obţinut Premiul Grammy. Îmi era dor de vocea şi performanţele acestei fascinante artiste chiar dacă am ascultat-o recent, pentru a doua oară la Sala Palatului, şi asta datorită excelentului organizator de evenimente de jazz Bogdan Enache (şi el premiat la aceaşi Gală, ca şi anul trecut, la categoria Managerul anului). La scurt timp după D.Reeves, Bogdan Enache la adus din nou la Bucureşti şi pe celebrul chitarist John McLaughlin cu un uluitor Quartet şi un senzaţional program de aproape două ore şi jumătate fără pauză. Dacă D.Reeves şi-a axat repertoriul pe accesibilitate şi divertisment de cea mai bună calitate plus interacţiune cu publicul, Jon McLaughlin a stîrnit entuziasmul asistenţei  prin sobrietate, profunzime şi perfecţiune instrumentală. Ambele recitaluri s-au înscris în top-ul evenimentelor de jazz ale acestui an.
Dar dacă noi am avut ocazia să acultăm şi să admirăm recent artişti de jazz americani pe scene din România, iată şi un fericit context în care un muzician de jazz american-Darius Brubeck-profesor Fulbright la Academia de muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca, a avut posibilitatea să cunoască, să aprecieze şi să aplaude un pianist român de jazz. Sa întâmplat la emisiunea TV Garantat 100%. Este vorba de Puiu Pascu. Momentul este consemnat în revista Dilema veche numărul 327 din 20-26 mai de către Mircea Vasilescu: „Puiu, îmi vine să ies pe uşa din dos şi să nu mai cînt niciodată la pian. Ai cîntat foarte americăneşte, cu swing...” a declarat în emisiunea respectivă invitatul D.Brubeck.
Din păcate eu n-am văzut acea emisiune decît pe site-ul tvr.ro deoarece în seara respectivă mă aflam la un alt eveniment de jazz despre care vă voi oferi detalii în numărul următor al acestei reviste.

Alexandru Şipa

P.S. Începînd cu data de 2 iunie, am o rubrica de jazz săptămânală în revista
„Naţiunea”

Imediat după concertul din cadrul Bucharest Spring Jazz 2010, cu un recital susţinut pe scena Ateneului Român, Teodora Enache & The Darius Brubeck Quartet sosesc în Cluj pe scena Teatrului Maghiar pentru a susţine un concert extraordinar de jazz în faţa publicului clujean. Teodora Enache şi Darius Brubeck cu formaţia sa (Mike Rossi din Africa de Sud la saxofon, clarinet şi flaut, englezii Matt Ridley – contrabas, şi Wesley Gibbens – baterie) vor evolua împreună pentru prima dată.

Palmaresul TEODOREI ENACHE este impresionant, ea fiind una dintre cele mai bune voci ale jazz-ului românesc . "Cântă cu inima", spunea despre ea, în 1999, Johnny Griffin, la Festivalul de jazz de la Milano. "Fiţi cu ochii pe ea, este unică", spunea şi Michel Bedin. Comparată adeseori cu noua Ella Fitzgerald a României, despre Teodora Enache regretatul Ahmet Ertegun, proprietarul Atlantic Recods, spunea  “Prima dată când am auzit-o cântând am fost mişcat până la suflet, până la inimă, ca şi când am auzit-o prima dată pe Ella Fitzgerald ”. A participat la numeroase concerte şi festivaluri de jazz în România, Franţa, Italia, Germania, SUA, Elveţia, Italia, Ungaria, Rusia, Canada, la festivalurile Jazz in Marciac, Montréal Jazz Festival, Library of Congress, Iridium Jazz Club.
A cântat cu staruri de renume internaţional ca Stanley Jordan, Les Paul, Al Copley, Curtis Fuller, Johnny Griffin, Rick Condit, Johnny Raducanu, Guido Manusardi şi Philippe Duchemin. Este printre puţinele cântăreţe din lume care datorită spontaneităţii muzicale, poate fi descoperită complet numai în cadrul unui concert live. Trăsătura distinctivă a Teodorei este folosirea în mod natural a tehnicii scat, swing-ul ei înnăscut, precum şi bucuria de a cânta care erupe din ea pe scenă.
«Nici mai mult, nici mai puţin sofisticată decât trebuie, Teodora Enache utilizează la maxim calităţile naturale ale vocii sale cântând esenţa blues-ului cu sound-ul autentic al jazz-ului. […]. Şlagărele exploatate până la sensul ultim al fiecărei note capătă viaţă nouă în interpretarea ei. Calmă şi încântătoare, ea reuşeşte să exprime emoţiile graţie unei tehnici vocale uimitoare, care evită totodată erotismul artificial adoptat de unii cântăreţi de jazz. Muzica este frumoasă şi excitantă, şi totuşi foarte pură. Acest lucru este extrem de rar (nu o pierdeţi din vedere, este o cântăreaţă unică).»
Michel Bendin, JAZZ HOT (supliment discuri Compacts nr. 582)

DARIUS BRUBECK
Two Generations of Brubeck şi The New Brubeck Quartet (Dave, Darius, Chris şi Dan) sunt formulele în care familia de muzicieni, împătimiţi ai jazz-ului, cuceresc scenele lumii. În anii 1970, Brubeck a fost liderul unor formaţii proprii, a cântat cu Don McLean, Larry Coryell. Mai târziu s-a concentrat asupra Africii de Sud, din 1983, unde a iniţiat primul curs de studii de jazz oferit de o universitate africană. A predate la University of KwaZulu-Natal (UKZN) din Durban (Africa de Sud), după care a fost numit director al Centrului de Jazz şi Muzică Populară, unde a rămas până în anul 2006.
Timp de 15 ani, Darius Brubeck and Afro Cool Concept (un grup în care cânta cel mai bun saxofonist alto al Africii de Sud, Barney Rachabane, şi toboşarul Lulu Gontsana) au cântat peste tot în Africa Australă şi chiar dincolo de ea. (Basistul formaţiei a fost Victor Ntoni, înlocuit în 1996 de Bongani Sokhela). Ultimul CD al grupului, Still On My Mind a fost editat în 2003 de către Sheer Sound. Printre celelalte înregistrări publicate de Sheer: Before It’s Too Late (2004) şi Tugela Rail and Other Tracks (2007).
Turneele internaţionale au cuprins o serie de concerte cu ocazia aniversării a 10 ani de democraţie în Africa de Sud. În 2004, din nou împreună cu fraţii lui, Chris şi Dan, Darius a fost capul de afiş al National Arts “Joy of Jazz Festival” din Africa de Sud, şi a condus South African National Youth Jazz Band la North Sea Jazz Festival în Olanda.
Începând din 1988, cu formaţia The Jazzanians, primul grup de studenţi dintr-o universitate sud-africană, Brubeck a format şi a condus mai multe grupuri, reprezentând în mod oficial universitatea sa şi Africa de Sud, şi a ţinut workshop-uri şi concerte în Marea Britanie, Europa, Turcia, Peru, Thailanda şi SUA, inclusiv ansambluri compuse din studenţi şi profesori, selecţionate pentru a cânta la cinci conferinţe International Association of Jazz Educators (IAJE) în Statele Unite.
În afară de piesele scrise pentru grupurile sale, piesele lui Darius şi o compoziţie cu ocazia celei de-a 80-a aniversări a lui Dave Brubeck pot fi ascultate pe Dave Brubeck – Live with the LSO (2000). În 2005, Fundaţia Rockefeller i-a acordat o rezidenţă de compozitor la Centrul de Studii şi Conferinţe Bellagio din Italia. În 2004, Lincoln Center Jazz Orchestra a comandat o piesă de Darius Brubeck şi Zim Ngqawana, care au compus muzică pe fragmente de cuvântări rostite de Nelson Mandela şi Desmond Tutu. Cu ocazia premierei de la New York, aceste fragmente au fost citite de Morgan Freeman.
Gathering Forces a fost numele grupului de fusion anterior al lui Darius Brubeck, din anii '70 şi de la începutul anilor '80, care a înregistrat Earthrise. O variantă ulterioară a GF, cu Deepak Ram a înregistrat Gathering Forces 2. Astăzi, noul label de discuri al lui Darius, carea editat For Lydia and the Lion şi Earthrise în 2008, se cheamă de asemenea Gathering Forces.
Brubeck este „Fulbright Senior Specialist in Jazz Studies”. A predat la  Universitatea Tehnică Yildiz din Istanbul în 2007, actualmente predând timp de un semestru la Academia de Muzică Gheorghe Dima din Cluj. Dintre apariţiile sale recente amintim participarea la the Cape Town International Jazz Festival în 2007 şi în 2008, Kennedy Centre Honors Gala Concert în 2009.
Grupul său actual, The Darius Brubeck Quartet a participat la festivaluri din Marea Britanie şi a cântat în cele mai bune cluburi londoneze în cursul anului 2009. De asemenea a oferit un concert special la a 50-a aniversarea a albumului Time Out al lui Ronnie Scott.

MIKE ROSSI (saxofoane si clarinet)
Născut în America şi specializat în suflători de lemn, Mike Rossi este profesor de jazz la South African College of Music, Universitatea din Cape Town. Mike este primul recipient al gradului de Doctor în Arta Muzicii în studii de jazz al prestigiosului New England Conservatory of Music din Boston. Concertele şi înregistrările sale cuprind apariţii cu Dave Liebman, Clark Terry, Joe Williams, Tony Bennett, Lou Rawls,  Aretha Franklin,  Darius Brubeck şi Alec Dankworth. Rossi lucrează în present ca preşedinte al SAJE (South African Association for Jazz Education), după trei mandate de secretar al acestei asociaţii. Cântă pe instrumente Rampone & Cazzani (fabricanţi italieni de saxofoane executate manual).
Rossi apare pe recentul CD al lui Brubeck, For Lydia and the Lion, şi participă la turneul în Africa de Sud al artiştilor germani Patrick Bebelaar şi Ulrich Suesse pe durata Campionatului Mondial de Fotbal din 2010 (turneu susţinut de Germania). La sfârşitul lunii iulie Mike Rossi se pregăteşte pentru a cincia rezidenţă de artist la Dworp Jazz, cea mai veche tabără de jazz din Europa. În continuare va petrece o săptămână la Quarna Sotto pentru a lucra cu Claudio Zolla la testarea şi proiectarea viitoarelor saxofoane Rampone & Cazzani, după care va fi, timp de o săptămână, invitat în Italia de Sud la festivalurile de la Avezzano şi Rocca San Giovanni (14-16 august), împreună cu pianistul italian Walter Gaeta. În octombrie, Rossi va cânta la Universitatea Americană din Abu Dhabi (Emiratele Arabe Unite), din nou alături de Bebelaar şi Suesse, prezentând ultimul lor CD, Jazz und Elektronik. În calitatea sa de compozitor şi interpret, participă la numeroase înregistrări de jazz şi clasice, este autorul a mai multor metode de saxofon.

MATT RIDLEY (contrabas)
În timpul studenţiei sale la Trinity College în Londra, Matt Ridley a câştigat multe premii de interpretare şi a cântat în numeroase formaţii, printre care UK National Youth Jazz Orchestra. Deşi este încă tânăr, a devenit unul dintre cei mai căutaţi basişti şi a cântat la festivaluri şi cluburi de renume cu unii dintre muzicienii de jazz de vârf, precum şi cu muzicieni altor stiluri. În afară de Darius Brubeck Quartet, a colaborat cu Attab Haddad Ensemble, Sam Carter Band (CD-ul Keepsakes a câştigat BBC Folk Horizon Award în 2010), Mike Garrick Quartet şi Big Band, şi Clark Tracey Quartet. Ca muzician freelance, cântă frecvent cu artişti ca Don Weller, Pete King şi Gilad Atzmon.

WESLEY GIBBENS (tobe)
Sud-africanul Wesley Gibbens a lucrat la Durban, cu Darius Brubeck, unde a şi predat în cadrul unui program de educaţie muzicală de mare succes. A participat la turnee în Europa cu cântăreţul din Zimbabwe, Netsayi, precum şi cu Pinise Saul şi Lucky Ranku de la African Jazz All-stars. A colaborat recent ca compozitor şi interpret la reclame TV, şi a participat la numeroase înregistrări studio. Actualmente trăieşte la Londra şi apare, împreună cu Rossi şi Ridley, pe CD-ul recent al lui Darius Brubeck, For Lydia and the Lion.

“Un program emoţionant care manipulează în mod iscusit ritmurile săltăreţe ale Africii, înfiorările latine, îmbinându-le cu aranjamente de la jazz-ul modern la mainstream.”  Roger Thomas

VA INVITAM DECI VINERI, 7 MAI, INCEPAND CU ORA 20:00  LA CONCERTUL EXTRAORDINAR DE JAZZ SUSTINUT DE TEODORA ENACHE SI DARIUS BRUBECK QUARTET!

Prezentare : Alexandru Şipa (Fundaţia Muzza)

Pentru mai multe detalii sau interviuri puteţi contacta pe
Teodora Enache, la adresa de e-mail: office@teodoraenache.com, sau la nr. de telefon +40-745189707
Darius Brubeck - la adresa de e-mail: darius@dariusbrubeck.com, sau la nr. de telefon +40-755750724

Juriul de specialitate alcătuit din Daniela Nicolae, Anca Romeci, Mirela Stoenescu-Tollea, Viorel Grecu-membrii şi Alexandru Şipa-preşedinte, întrunit în ziua de 9 aprilie 2010, a stabilit cîştigătorii  premiilor la următoarele categorii:

1-Premiul pentru debut ex-equo:
Sonia Petra pentru micro-recitalul susţinut în cadrul manifestării EuropaFest din Capitală;
Alexandru Pădureanu pentru microrecitalul susţinut în cadrul Festivalului “Nopţi albe de acordeon”-Bucureşti;
Trio Sorin Zlat pentru microrecitalul susţinut în cadrul Festivalului-concurs Internaţional studenţesc de la Tg. Mureş.

2-Premiul Revelaţia anului ex-equo:
Duo Alex. Anastasiu-Lucian Maxim pentru turneul naţional de concerte organizat de SRR şi valoarea prestaţiilor celor doi muzicieni;
Alex Man pentru evoluţia instrumentală de excepţie în cadrul formaţiei Darabont Ors la Festivalul-concurs Internaţional studenţesc de la Tg. Mureş;
Elena Moroşanu pentru evoluţia vocală de excepţie (şi autoarea textului remarcabil la piesele respective) în cadrul recitalului susţinut de Ansamblul Florin Răducanu&Classical Trubadures Orchestra la Festivalul Internaţional “George Enescu” şi la Gala studenţească de jazz de la Sibiu;

3-Premiul Confirmarea anului:
Joana Hartescu pentru evoluţia de excepţie în cadrul concursului Lady Summertime din Finlanda;
Laurenţiu Moise pentru evoluţia instrumentală de excepţie în cadrul Ansamblului Florin Răducanu&Classical Trubadures Orchestra la Fetivalul “George Enescu”;
Academic Jazz Sextet (Funk Factory) pentru evoluţia de excepţie în cadrul Festivalului-concurs Internaţional studenţesc de la Tg.Mureş şi la Gala studenţească de la Sibiu;

4-Premiul CD-ul anului:
Marius Popp Band pentru CD-ul “Seminţe prăjite” (Casa Electrecord);
(au mai fost nominalizaţi: J.Răducanu cu „Baladă lăutărească:, C. Soleanu cu „Live in Bucharest”, P. Negrescu cu „Home” şi Alex. Anastasiu cu „Vibraphone Concertos”);

5-Premiul de excelenţă: Zoltan Boroş-apreciat pianist, compozitor, jurnalist şi  realizator de emisiuni TV care în 2009 a împlinit 70 de ani dintre care 50 de activitate exemplară;

6-Premiul Muzicianul anului:
Florin Răducanu-pentru cele două proiecte muzicale de excepţie prezentate la festivalul de la Sibiu (Quartet) şi la festivalul “George Enescu” (Classical Trubadures Orchestra).
(au mai fost nominalizaţi: Pedro Negrescu şi Mircea Tiberian);

7-Premiul Cel mai valoros muzician român din diaspora: Nicolae Simion- pentru numeroasele sale prezenţe pe importante scene internaţionale de jazz şi pentru CD-ul “Transylvanian Jazz” produs de ICR;
(au mai fost nominalizaţi: Marian Petrescu, Florin Niculescu şi Decebal Bădilă);

8-Premiul Managerul anului ex-equo:
Laura Coroianu pentru concertele cu grupul Santana în cadrul evenimentului BestFest şi Diana Krall la Sala Palatului;
Bogdan Enache pentru ediţia a II-a a festivalului Bucharest Masters of Jazz.
(au mai fost nominalizaţi: Marius Giura şi K.H.J.Schmidt);
9-Premiul pentru publicistică:
Roland Szekely pentru traducerea cărţii “Istoria Jazzului” de L.Malson (Editura Grinta).
(au mai fost nominalizaţi: Bedros Horasangian, Roxana Nicolescu şi Alex Vîrtaci).

10-Premiul Casa de discuri a anului: Soft Records pentru albumele “Home” (Pedro Negrescu), “Baladă lăutărească” (Johnny Răducanu) şi “Poveştile blues-ului” (Trenul de noapte);
(au mai fost nominalizate: Electrecord şi A&A Records);

De această dată juriul a considerat că nu e cazul să se acorde un premiu şi pentru categoria „Formaţia anului”.

Gala decernării Premiilor de jazz pe 2009 va avea loc luni 12 aprilie 2010 la Centrul Naţional de Artă “Tinerimea Română”.

9 aprilie 2010

P.S. Fiecare interpret şi formaţie laureată a susţinut cîte un micro-recital mult aplaudat.
De apreciat valoarea unor muzicieni invitaţi de către cei laureaţi:
Exemple:
Tom Smith-trombon, SUA pentru M.Popp Quartet;
Sorin Romanescu-ghitară pentru duo cu Alex.Man, duo cu Nicolae Simion şi quartet cu Zoltan Boroş;
Mihai Sebastian-saxofon pentru Fl.Răducanu Quartet
Lucian Nagy-saxofon pentru Sorin Zlat Trio şi Trio Sorin Zlat şi Lucian Nagy pentru Sonia Petra.

În prima parte fiecare va cînta pian solo, iar în partea a II-a fiecare pianist va cînta cu invitaţii săi.

Duminică 28 martie ora 18.00 în Aula Palatului Cantacuzino-sediul Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România va avea loc un CONCERT ANIVERSAR-ZOLTAN BOROŞ-70

Alături de Zoltan Boroş-pian,
vor evolua invitaţii săi:
Alin Constanţiu-clarinet
Eugen Tegu-ghitară bas şi
Paul Man-baterie

Primul dintra aceste concerte este organizat de Fundaţia MUZZA în colaborare cu Art Jazz Club, iar cel de al doilea cu Uniunea Compozitorilor şi muzicologilor din România şi ambele sînt prezentate de Alexandru Şipa.

Evenimente

Joi 18 febr. ora 18.00 la Mediateca Bibliotecii judetene din Brasov, Alexandru Sipa prezinta tema"Grupuri vocale celebre"-Manhattan Transfer, Take 6, Swingle Singers, New York Voices.

Vineri 19 febr. ora 21.00 la Diesel Club din Cluj-Napoca revine Teodora Enache pentru al doilea concert in formula cu Liviu Butoi-flaut si saxofoane si Ionut Dorobantu-ghitara.  Prezinta Alexandru Sipa.

Stimate dle Marius Chivu,

Şi eu, ca şi toţi cei implicaţi în activitatea de jazz, cred că am o responsabilitate-cel puţin să încerc să îndrept cîteva lucruri care pot distorsiona percepţia unora în ceea ce priveşte subiectul „Starea jazz-ului” (românesc sau în România). Cu alte cuvinte, după umila mea părere, unele greşeli se cuvin corectate, iar unele limite informaţionale, se cuvin complectate.
De pildă lista cu cele „20 de albume esenţiale de jazz românesc”. „Esenţiale”, presupune o selecţie, inclusiv din cele realizate de Lucian Ban, deci nu toate cele 5 (cinci) ale sale, apoi două/ambele ale lui Iordache...!?! Felul în care a fost realizată această selecţie, cu exemplele anterioare şi cu ignorarea totală a unor maeştrii ai jazz-ului autohton precum Jancsy Korossy, Ştefan Berindei, Alexandru Imre, Paul Weiner şi Eugen Ciceu-Cicero, ori Anca Parghel, mai tinerii Florin Răducanu, Marian Petrescu (discul anului 2006 în Finlanda), Florin Niculescu şi Costel Niţescu în Franţa şi Decebal Bădilă în Germania, dar şi seria RESTITUTIO (cinci CD-uri Electrecord dintre care unul cu R.Oschanitzky), îl descalifică pe autor, bănuiesc Cătălin Toader, jurnalistic/profesional/jazzistic.
(Mă mir că din această preţioasă selecţie lipseşte Albumul anului 2008 desemnat de dvoastre...)
Dacă dl C.Toader consideră că L.Ban and Comp. a fost „punctul culminant” la Festivalul „G.Enescu” (ciclul „Teme clasice în interpretări moderne”), înseamnă că domnia sa a fost prezent DOAR la acest concert, nu şi la Uri Caine, Florin Răducanu şi/sau Swingle Singers !
Domnul C.Toader n-o fi fost născut sau o fi fost plecat cu sorcova (probabil la New York) în perioada 1993-1995 (cu un preludiu în 1992 la Sala Radio), dar asta nu-i scuză lacunele informaţionale, cînd Capitala a avut un festival asemănător cu Bucharest Masters of Jazz, tot la Sala Palatului, dar se numea Coca Cola Super Jazz Festival, dura tot 3 zile, dar avea cîte 3-4  recitaluri pe seară dintre care unul românesc, iar dintre vedetele internaţionale au fost prezente, printre multe altele, John McLaughlin cu Joe DeFrancesco şi Dennis Chambers, Steve Coleman, Bob Berg, Joe Zawinul, Billy Cobham, Mike Stern, Paquito D’Rivera, Les McCann, Jon Hendriks, Orchestra Naţională de Jazz a Franţei, Klaus Konig International Big Band şi...Marian Petrescu. (Detalii despre ce şi cum a fost vă pot oferi eu, iar de ce a fost întrerupt, vă poate spune dl. Dumitru Moroşanu pe atunci la TVR ca şi mine).
Ce să mai zic de faptul că dintre toţi muzicieni de jazz sau „muzicienii”din România, pentru interviu, aţi apelat la unul singur şi acela cîntăreţ de...să zicem... blues-Mike Godoroja ?!? (Edificatoare este şi declaraţia lui: “Eu şi Florian Lungu depunem eforturi mari să reintroducem la TVR emisiunea noastră de jazz şi blues, pentru că am observat că numele noastre au un box-office util în promovarea genului”. (De ce nu a genurilor n.a.... iar cei de la TVR depun eforturi mari să scape de Godoroja şi „calităţile” lui indispensabile...n.a.)
Sînteţi un apreciat literat. Cum vi se par aceste gorgorisme din acelaşi interviu cu muzicianul M.Godoroja ?: “Pianistul Marian Petrescu ...nu este produsul şcolilor de jazz româneşti”. (A se citi cel puţin interviul cu M.Petrescu din cartea mea „Jazz, între agonie şi extaz-30 de ani de jazz şi blues în România”-editura Paralela 45-publicat anterior în revista Vox, Pop&Rock din 1992, din care rezultă cum a învăţat jazz...în România... virtuozul nostru pianist). Dar M.Popp, Aura, J.Răducanu, Peter Wertheimer, Dan Ionescu, Dan Mîndrilă, Garbis Dedeian, sînt... „produsul şcolilor româneşti de jazz” ?!? De unde atîtea şcoli ?!?. Aceştia şi mulţi alţii, n-au fost şi nu sint, în jazz autodidacţi, majoritatea cu studii la licee şi conservatoare de muzică clasică ?!? Apoi „... lipsa totală de instituţionalizare a activităţiii acestui gen...” ...”muzicienii de jazz români au preferat un cerc restrâns de public”...”Nu avem nume sonore”.
No comment !
Sau totul poate fi discutabil şi interpretabil ca şi lista celor invitaţi să colaboreze la această temă, o listă care conturează o anumită ...gaşcă...din moment ce au fost ignoraţi doi oameni de jazz, avizaţi comentatori, care de-a lungul timpului s-au dovedit şi foarte buni, experimentaţi organizatori nu numai de jazz, ci şi de alte evenimente cultural-artistice. Mă refer la Konstantin Johanes H. Schmidt-Sibiu şi Lucian Sabados-Ploieşti.
Asta desigur, ca fapt divers.
Mai fac cîteva corecturi/precizări necesare:
-corect nu Uniunea Muzicologilor, ci Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România;
Pentru dl. Mircea Streit care lansează numeroase diatribe discutabile:
-da, şi eu rămas stupefiat cînd am citit acea cronică a lui Matei Florian de acum cîţiva ani din revista Dilema veche în care îl declara pe Iordache „cel mai mare saxofonist de jazz din România, pentru că nu cunosc altul”;
-într-adevăr, nu există „Asociaţia criticilor de jazz din România”, dar nu noi, organizatorii Galei Premiilor de jazz pe anul precedent sîntem vinovaţi că unii jurnaliştii consemnează greşit, ba că acest eveniment este organizat de Radiodifuziunea Română, ba de Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România, etc...
-corect, organizator principal, Fundaţia MUZZA de unde şi subtitlul „Premiile MUZZA”.
-nu, Festivalul de jazz de la Ploieşti nu „a apărut la începutul anilor 70”, ci la sfîrşitul anilor 60, mai precis în 1969;
-nu, nu „Festivalul de la Sibiu a reprezentat practic piatra de temelie a jazz-ului românesc”. În 1974, Theodor Cosma-tatăl lui Vladimir Cosma, Edmond Deda, Sile Dinicu, Alexandru Imre, J.Korossy, Aura, R.Oschanitzky, Quintetul de jazz „Bucureşti” (cu Mîndrilă, Şt.Berindei, M.Popp. Eugen Gondi şi J.Răducanu) aveau deja multe succese la activ, atît în ţară cît şi peste hotare...iar Armstrong, Ellington, Hampton, Brubeck, Art Blakey, O.Coleman, T.Monk, D.Gillespie, G.Burton, G.Mulligan, şi chiar K.Jarrett în 1967, pe cînd avea 22 de ani, cu grupul Ch.Lloyd, au fost la Bucureşti înaintea Festivalului de la Sibiu...
Să-i dăm sau să nu-i dăm crezare dlui Mihai Berindei care spune în Dicţionarul de jazz la capitolul România pag.226: “Începuturile jazzului românesc datează din 1926, fiind marcate prin emisiunile (radiofonice) ale formaţiei The Hot Chaps”?!?
Dacă unii nu ştiu ceva, nu înseamnă că acel ceva sau cineva nu există sau n-a existat...de la jazz-ul românesc în totalitatea sa, pînă la Festivalul de la Ploieşti ori valoroasa şcoală clujeană de critică şi estetica jazz-ului alcătuită din Pitty Vintilă, Zsolt Gyorgy, Iosif Viehmann, Virgil Mihaiu şi Ioan Muşlea, sau unele emisiuni de jazz şi blues omise, precum „Profesiunea jazz-man”, în fiecare zi de luni pînă vineri de la ora 12.30 pe Radio România Muzical.
Ce obiectivitate şi credibilitate, ce competenţă poate avea un intervievat care declară sincer că el nu cunoaşte decît trei nume „conectate la jazz” (două din România şi unul din Republica Moldova  n.a.) ?!?
Pînă la urmă, din lectura tuturor acestor materiale, n-am prea înţeles mesajul, scopul, finalitatea, pentru că, dacă cineva bine documentat şi informat ar face bilanţul ultimilor să zicem 20 de ani, a rezultatelor jazz-ului românesc, ar putea certifica faptul că niciodată pînă acum nu am avut atîtea festivaluri, concursuri, cluburi, deplasări şi succese în străinătate, artişti străini în România, şcoli de jazz, producţii de CD-uri şi cărţi, organizatori, promotori şi COMENTATORI, etc, etc...adică rezultate bune şi motive de satisfacţie, evident nu de suficienţă...
Cine s-ar mai încumeta să organizeze ceva sau să producă ceva dacă nu ar avea un minim cîştig ?!?
Şi atunci de unde atîta poftă de lamentare, de bla-bla-bla, de inepţii, de aberaţii, (pe lîngă unele idei bune şi semnalări binevenite) şi nu de iniţiative, de soluţii, de propuneri şi fapte concrete ?!?

Uneori, o spun cu regret, îmi este greaţă (mă fac unii din cînd în cînd, să-mi fie, prin felul în care prezintă, reprezintă şi se prezintă), şi o ruşine cumplită că sînt în această „oală” promiscuă numită jazz românesc, pardon, din Capitală...În acest sens, un exemplu concludent, de la care ar fi fost bine să nu fi lipsit realizatorii acestui demers de la Dilema veche: concertul de la Sala Radio din 31 ianuarie a.c. „Concertul lui Moşu-Florian Lungu” cu vedete precum prezentatorul, Johnny Răducanu, Marius Popp, Mike Godoroja şi Johnny Bota, nu a adus în sală decît vreo 100 (una sută) de persoane. Cum e posibil ?
Un răspuns ar fi: acest concert a fost organizat de o instituţie de stat-SRR, la patru luni după primul-deschiderea stagiunii, în octombrie…cu alte cuvinte, timpul trece, leafa merge, noi, contribuabilii, cu drag…plătim…indiferent ce şi cum se întîmplă sau nu se întîmplă la Radio…
 Şi acest subiect, ca şi multe altele care privesc “Starea jazz-ului românesc”, le-am abordat de mai multe ori inclusiv în articole din revista “Actualitatea muzicală”, reluate apoi în cartea mea.
 “Ei şi ?!?”… ar putea exclama oricine…
(Cine şi cînd va mai aborda adevăratele probleme ale jazz-ului românesc ?)      
O asemenea situaţie, o asemenea stare de lucruri, un asemenea concert, cu sala de 900 locuri aproape goală, nu face decît să înlăture publicul de sălile de concert, de jazz; excepţie, prestaţia Big Band-ului Radio, care a sunat exemplar ca de obicei şi a lui Johnny Răducanu (la pian-5 minute şi nu la microfon-15 minute...). Apropo: J.Răducanu: „Sînt la un pas de a-l regreta pe Ceauşescu”. (Ar avea şi de ce...n.a.)

...şi asta foarte pe scurt...

Oricum, e de apreciat faptul că revista Dilema veche a abordat şi acest subiect ca temă centrală a unui număr (poate unor autori ar fi trebuit să le fie limitate off-urile/intervenţiile la un anumit număr de semne...), ca şi unele materiale/interviuri anterioare.
La mai multe şi la mai mari, dar în limite rezonabile şi mai ales bine documentate...

Alexandru Şipa
jass@rdslink.ro
www.fundatiamuzza.ro

P.S. Sper să publicaţi această intervenţie în pagina 2 sau în oricare altă pagină a numărului proxim din Dilema veche.

Cu mulţumiri anticipate,
Alexandru Şipa

P.P.S. Marius Chivu este redactor la revista Dilema veche şi coordonatorul acestei teme.
4-13 februarie 2010

Festivitatea decernarii Premiilor Django d’Or din acest an au avut loc pe 14 decembrie in somptuoasa sala Alhambra din Paris. Festivitatea a coincis cu sarbatorirea centenarului celui care a fost legendarul artist de jazz, chitaristul Django Reihardt. Spectacolul s-a desfasurat intr-o ambianta extrem de festiva, plina de emotie, placere si armonie intre public, muzicieni si organizatori.
Aceasta magnifica seara, spune „Comunicatul de presa” al organizatorilor, a fost animata cu talent de Diane Tell si Jean-Michel Proust.

Juriul de specialitate a acordat in acest an urmatoarele premii:
Categoria „Talent nou” - Anne Paceo pentru albumul „Triphase”;
Categoria „Muzician care confirma” - Herve Sellin Tentet pentru albumul „Marciac New York Express”;
Categoria „Spectacol live” - Mederic Collignon pentru spectacolul „Jus de Bocse”;
Categoria „Creatie” - Laurent Cugny (pe care il cunoastem din 1994 cind a dirijat la Sala Palatului din Bucuresti, in cadrul evenimentului Coca Cola Super Jazz Festival, Orchestra Nationala de jazz a Frantei)
si Premiul Frank Hagege (cofondator al acestor premii alaturi de Jacqueline Danno si Babik Reinhardt) lui Patrick Saussois.

Alexandru Sipa

Imi cer scuze de la inceput daca in aceasta ultima cronica, dupa un asemenea show senzational, nu voi putea fi coerent, ci bilbiit ori voi tipa/urla de placere, de entuziasm, precum Clark Terry in „Incoerent blues”.
Dupa un mini-matineu in exclusivitate pentru jurnalisti si dupa alte 2 ore si ceva de recital in Sala (prea) mica a Palatului, si eu ca si cei care au umplut pina la refuz spatiul respectiv, eram in delir. Deopotriva specialisti in domeniu precum Voicu Enachescu si George Natsis, ori simpli melomani. Dupa 3 bisuri inca mai vroiam sa-i ascultam. Le-am cumparat CD-urile, le-am obtinut, nu usor autografe, si am contiuat sa-i ascultam acasa.
Ce si cum au cintat ?!
Pentru cei prezenti la acest memorabil spectacol, cuvintele mele sint de prisos. Absentilor nu pot decit sa le recomand, pe de o parte sa-si procure albumele Swingle Singers si din prima lor generatie, a anilor 60, dar si cele recente, iar cu prilejul viitorului concert in Romania al acestui grup uluitor, speram la Sala mare a Palatului sau in noua sala de concerte promisa de fostul Ministru al Culturii, dl. Adrian Iorgulescu, sa-si procure bilete din timp.
Daca colega mea Oltea Serban-Parau spunea recent ca „...muzica clasica ramane, pentru totdeauna cea mai buna muzica din lume”, eu voi adauga, da, dar cintata de muzicieni de jazz, re-creatori precum Uri Caine si Florin Raducanu sau grupuri vocale precum Swingle Singers.
Va puteti imagina 4 fete si 4 baieti, e drept cu sergentul, pardon Maestrul (lor) de sunet...9, sa sune ca 100 (cel putin) de voci sau o redutabila orchestra simfonica?! In plus sa ne ofere un adevarat spectacol sincretic, sonor si vizual, in care miscarea scenica si chiar dansul, adecvate fiecarei piese sa fie o componenta indispensabila show-ului ?
Banuim ca in spatele acestui grup, model de performanta a capella, se afla atit un coregraf priceput cit si un inspirat regizor artistic.
Repertoriul a cuprins, intr-o excelenta alternanta, cunoscute piese de muzica clasica, pop, rock si jazz semnate de Corelli, Joni Mitchel, Gershwin, Beethoven, Chick Corea, Mozart, Quincy Jones, Bach, Sting si mai ales Beatles. Toate in aranjamente noi, geniale.
Fiecare interpret, in grup ori in evolutii solistice a fost magnific.Vocile, indeosebi cele barbatesti, sugerau cind era cazul, contrabasul pizzicatto ori cu arcus si bateria ori percutia. Memorabila si secventa interactiva de „percutie vocala” intre doi interpreti din grup si public.

P.S. Cei care au stat in picioare sau inafara salii pot reprosa situatia neplacuta SRR care pentru acest ciclu de concerte „Teme clasice in versiuni moderne” a promis Sala „Mihail Jora”.
Poate si speram la editia din 2011.

Alexandru Sipa

P.S. Aceste cronici au aparut in Foaia Festivalului G.Enescu, in perioada 22-25 septembrie 2009.